TESTUL nr. 6

08:19 0 Comments

Se dă textul:
“Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile, şi băieţii satului tovarăşii mei din copilărie, cu cari, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zilele frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram
I.
19
dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinile cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii!"
(I. Creangă: “Amintiri din copilărie”).
Cerinţe:
1. Stabiliţi notele specifice prezentării realităţii.
2. Selectaţi procedeele care îi conferă acestui text o valoare afectivă.
REZOLVARE:
1. Fragmentul de mai sus, se înscrie în real, întrucât prezintă un spaţiu geografic existent şi cunoscut. Particularitatea prezentării lui constă în valoarea afectivă şi în timpul devenit mitic.
2. Episodul propus spre comentare este integrat în partea a IV-a a lucrării memorialistice “Amintiri din copilărie” de 1. Creangă; aici, autorul justifică tristeţea despărţirii şi sentimentul de înstrăinare pe care-1 trăieşte Nică.
Citindu-1 cu atenţie, ne-am putea imagina două categorii de cercuri concentrice:
a) prima categorie este spaţială şi are în centru satul.
Definit prin adjectivul posesiv ''nostru'', satul constituie locul în
care se realizează comuniunea dintre Nică şi humuleşteni.
Caracterizat, la începutul lucrării, prin cuvintele "mare şi vesel”, satul este un spaţiu al bucuriei şi un centru al lumii spre care se va întoarce mereu autorul.
Al doilea “cerc concentric" al spaţiului îl constituie împrejurimile: mai întâi, Ozana (caracterizată prin epitetul "frumos curgătoare" şi prin comparaţia "limpede ca cristalul”) devine, pentru autor, un râu aproape mitic1, venind din timp şi reflectând în apele ei, de sute de ani, Cetatea Neamţului. Ozana este chiar oglinda veşniciei.
Al doilea "cerc" spaţial mai cuprinde Cetatea Neamţului (personificată) simbolizând vechimea. în sfârşit, tot aici sunt incluse, într-o frumoasă enumerare, toate locurile dragi ale copilăriei: dumbrăvile, luncile, holdele, câmpul, dealurile.
Dintre epitetele acestui episod (“zile frumoase", . “luncile umbroase", “mândrele dealuri"),cel mai sugestiv este primul, pentru că sintetizează întreaga copilărie.
b) A doua categorie de “cercuri concentrice” este afectivă” şi este realizată tot cu ajutorul enumeraţiei.
20
Astfel, în centru se află imaginea părinţilor (“tata şi mama“), iar alături de ei, fraţii şi surorile şi “băieţii satului”, toţi alcătuind parcă o mare familie.
Spaţiul şi oamenii sunt legaţi prin iubirea profundă pe care le-o poartă Nică (a se observa repetiţia “Dragu-mi era”, “Dragi-mi erau“).
Toţi se înscriu în imaginea minunată a “tinereţif’pe care autorul o compară cu zorii unei zile: “de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii”:
Note:
1. râu aproape mitic = aparţinând mitului.
2. afectiv = privitor la sentimente, legat de sentimente.