TESTUL nr. 50

08:39 0 Comments

Alcătuiţi o compunere pe tema: “Liviu Rebreanu -
întemeietorul romanului românesc modern”.
Cerinţe:
1. Caracterizaţi, în câteva rânduri, evoluţia romanului românesc de până la Liviu Rebreanu.
2. Menţionaţi şi ilustraţi elementele de modernitate din romanele lui Liviu Rebreanu.
REZOLVARE:
1. Evoluţia romanului românesc anterior lui Rebreanu înregistrează câteva lucrări de referinţă: “Ciocoii vechi şi noi' de N. Filimon (operă care deschide seria tipologică a ariviştilor), “Viaţa la ţară" şi uTănase Scatiu" de Duiliu Zamfîrescu, Mara" de I. Slavici (frescă a unei lumi dominate de patima îmbogăţirii), “Arhanghelii’ de I. Agârbiceanu (înfăţişând drama unei comunităţi umane a cărei existenţă este legată de o mină de aur din Apuseni), “Neamul Şoimăreştilor" de M. Sadoveanu.
Dintre acestea, romanele "Mara" şi “Arhanghelii’ prevestesc capodopera Iui Rebreanu, "Ion".
2. Prin Liviu Rebreanu realismul tradiţional se modifică substanţial, tinzând spre modern.
Astfel, analiza psihologică (investigarea, de către autor, a trăirilor afective ale personajelor, a reacţiilor subconştientului, a obsesiei), analiza urmărilor unei eredităţi încărcate, cercetarea instinctelor primare, a psihologiei obscure a flintelor reduse ori a reacţiilor omului aflat în pragul morţii, constituie mărci ale modernităţii.
a) Analiza psihologică este realizată cu o mână de maestru în toate marile romane. Pe locul întâi se află “Pădurea spânzuraţilor”, în care incertitudinea chinuitoare, şovăielile şi hotărârile neaşteptate ale lui Bologa sunt cercetate în profunzime,
104
prin prisma nepotrivirii dintre concepţia despre datorie şi realitatea dură a războiului.
Pus în faţa unei situaţii-limită (obligaţia de a-i osândi pe nişte ţărani români), Bologa încearcă să iasă din acest cerc de fier, dar nu poate scăpa de sentimentul vinovăţiei pentru condamnarea lui Svoboda: “Astăzi la nouă era să osândesc iarăşi ...”(s.n.)
Analiza psihologică apare şi în romanul “Ion”-, orice scenă din roman este suficientă pentru a ilustra această trăsătură. Aşa, spre exemplu, în episodul în care Ion şi Ana se întorc de la nunta Floricăi, femeia (care intuise că Ion “pofteşte pe Florica”) se simte ruşinată şi copleşită de greaţă: “/ se părea că toată lumea, cu tot ce e întrănsa, se scufundă în nişte ape tulburi, atât de murdare încât scârba singură pluteşte deasupra ei ca o iazmă otrăvitoare, închidea ochii şi totuşi vedea neîncetat apa spre care o împingea o mână grea”. Ulterior, chemarea adâncurilor se infiltrează în subconştientul Anei, devenind obsedantă: “zilele i se păreau nesfârşite şi tulburi, asemenea apei care o ispitise atunci şi al cărei miros înăbuşitor îi rămăsese în nări ca o ispită”.
în ziua morţii, Ana (înştiinţată de Savista că Ion se duce pe la Florica) simte, din nou, teroarea golului: i se pare că vechiul cuptor din casa părintească a căscat o gură mare, gata S-o înghită.
b) Numeroase sunt paginile în care scriitorul face analiza unei
obsesii. Remarcabil este, din acest punct de vedere, romanul “Pădurea spânzuraţilor” în care obsesia ochilor lui Svoboda, instalată în adâncurile subconştientului, îi va dirija destinul lui Bologa, până în clipa morţii. »
în romanul “Ciuleandra”, jocul al cărui nume dă titlul cărţii, devine obsesie pentru personajul central (Puiu Faranga): “ ...în absurda trudă de a-şi rememora melodia şi jocul furtunatec al ciuleandrei, se-ncurcă, magistral, arabescurile capricioase ale obsesiei...” (Pompiliu Constantinescu).
c) Un alt element modern al acestui roman îl constituie analiza unei eredităţi încărcate, întrucât faptul că Faranga îşi ucide soţia este pus pe seama unor instincte criminale înnăscute.
d) încă din nuvele, investigaţia psihologică se îndreaptă către sufletul adânc, întunecat al unor personaje care trăiesc procese sufleteşti lente, din a căror acumulare se nasc izbucniri violente.
Psihologia obscură a gloatei este prezentată în romanul “Răscoala”. De data aceasta “Glasul pământului” apare ca o năzuinţă întunecată, născută în adâncurile obscure ale sufletului
105
colectiv şi transmisă din generaţie în generaţie.
în concordanţă cu acestea sunt: vuietul surd al
mulţimii,întunecarea de apocalips a răzbunării, timpul care se târăşte greoi, instinctele primare, gesturile violente. Pe fundalul dorinţei ancestrale de a avea pământ, faptele minore (călcarea unui cocoş, o corecţie aplicată unui copil, luarea porcului unui ţăran de către perceptor) se dilată, tind spre enorm.
Conflictul este gradat, faptele se aglomerează şi se suprapun ca depunerea straturilor de pământ în erele geologice, pentru a izbucni distrugător în partea a doua a romanului.
e) Analiza instinctelor primare numite simplu: Glasul
pământului şi Glasul iubirii apare în acea adevărată frescă a vieţii româneşti din Ardeal, care este romanul Ion. Autorul vădeşte aici o profundă înţelegere a trăsăturilor esenţiale ale sufletului ţărănesc pe care Tudor Vianu le numea “lăcomia de pământ"şi
“senzualitatea sănătoasă". Senzaţia organică ocupă un loc important, viziunea naturalistă a omului îl apropîe pe prozatorul român de scriitorul francez Emile Zola.
f) Cercetarea trăirilor sufleteşti ale omului aflat în pragul morţii este magnifică : înştiinţată de Savista că Ion merge la Florica, Anei i se părea că obiectele din casa părintească au alte dimensiuni, iar cuptorul are o gură mare, fără fund, ca o poartă a adâncurilor; în clipa în care se spânzură, are vedenia celor doi morţi (moş Dumitru şi Avrum, ultimul zâmbindu-i “straniu" ca o “chemare”); gestul ei, motivat prin existenţa alături de Ion, apare şi ca o urmare a chemării neantului.
Stilistic, Rebreanu se caracterizează prin: dimensionarea enormă, tehnica detaliului, derularea în secvenţe cinematografice, filmate cu încetinitorul, caracterul “sinergie” (Călinescu) al unor scene; de asemenea, apare cunoscuta tehnică a contrapunctului utilizată şi în muzică, transformarea auditivului în material, comparaţiile cu o pronunţată notă de materialitate. Toate acestea fac din Rebreanu un scriitor modem.