TESTUL nr. 52

08:40 0 Comments

Comentaţi următorul fragment:
“ Viaţa mi-a devenit curând o tortură continuă. Ştiam că nu mai pot trăi fără ea. Ca o armată care şi-a pregătit ofensiva pe o direcţie, nu mai puteam schimba baza pasiunii mele. Era în toate planurile mele. Era în toate bucuriile viitorului. La masă, la miezul nopţii în grădina de vară, în loc să ascult ce-mi spunea vecinul sau vecina, trăgeam cu urechea nervos, să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea. Nu mai puteam ceti nici o carte, părăsisem Universitatea”.
(Camil Petrescu: “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război’’).
REZOLVARE:
Fragmentul propus spre comentare este edificator pentru drama pe care o trăieşte Ştefan Gheorghidiu şi pe care ne-o împărtăşeşte în lungul monolog nervos care ocupă întreg romanul.
Ceea ce impresionează aici nu sunt adevărurile sufleteşti (comune şi altor îndrăgostiţi), ci acuitatea trăirii lor, fapt care face din gelozia tânărului un ‘ fenomen psihic particular ” (Călinescu).
Metafora iubirii ca pat procustian deschide acest episod (“Viaţa mi-a devenit curând o tortură .continuă " s.n.) şi capătă accente de destin implacabil: “Ştiam că nu mai pot trăi fără ea". Iubirea pentru Ela modifică dimensiunile timpului, proiectate într-un viitor ideal şi frumos.
DFama provine însă din interiorul tânărului care nu cunoaşte femeia şi îi conferă calităţi pe care Ela nu le avea. “Inadaptat la viaţa erotică” (Călinescu), Ştefan Gheorghidiu va trăi “noaptea” întrebărilor fără răspuns, care-i va provoca o nesfârşită suferinţă.
Studiul geloziei lui Gheorghidiu “e făcut cu o mare ascuţime de analiză, cu amestecul de luciditate şi de febră caracteristic scriitorului" (Eugen Lovinescu).
In final, cel care spera să-şi împlinească personalitatea prin
iubirea absolută, îşi vede ameninţată tocmai condiţia sa esenţială; coborât din transcendent, în contingent, el devine o umbră a ceea ce fusese cândva:, “Nu mai puteam ceti nici o carte, părăsisem Universitatea ".