TESTUL nr. 12

08:21 0 Comments

Comentaţi fragmentul:
“Şi de m-ar fi bătut mama cu toate gardurile şi de m-ar fi izgonit de la casă ca pe un străin, tot n-aş fi rămas aşa de umilit în faţa ei ca atunci când m-a luat cu binişorul. Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul de joi până mai de-apoi, pentru că aşa am fost eu, răbdător şi statornic la vorbă în felul meu. Şi nu că mă laud, căci lauda-i faţă: prin somn nu ceream de mâncare; dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi deie alţii; şi când era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă”.
( I. Creangă: “Amintiri din copilărie”).
Fragmentul de mai sus, urmează după păţania de la scăldat, când, gol şi flămând, Nică i-a cerut Smarandei să-l ierte. Textul este alcătuit din două secvenţe:
a) Cea dintâi (redusă la prima frază) pare a fi o mărturisire a căinţei, emoţionantă dacă s-ar fi sfârşit aici.
b) Dintr-o dată, autorul schimbă brusc registrul, oferind o schiţă de portret contradictoriu şi plin de umor: uitându-şi promisiunea, Nică va redeveni ceea ce era de fapt: un mâncău şi un leneş. La urma urmelor, nici nu poate fi condamnat pentru inconsecvenţă, întrucât recunoaşte cu candoare că este “statornic la vorbă” în felul său!
Trăsăturile astfel fixate prin negarea primului termen de a! doilea, caracterizează personajul anapoda, altfel decât restul lumii, reprezentând “lumea pe dos” a lui Creangă.
Caracterul oral al stilului se realizează prin adresarea directă {“Şi să nu credeţi