TESTUL nr. 3:

08:18 0 Comments

Se dă textul:
“în vremea aceasta, armaşul se suise pe poarta curţii şi, jăcănd semn, strigă:
- Oameni buni! Măria - sa vodă întreabă ce vreţi şi ce cereţi? Şi pentru ce aţi venit aşa cu zurba?
Prostimea rămasă cu gura căscată. Ea nu se aştepta la asemenea întrebare. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea. începuse a se strânge în cete-cete, şi a se întreba unii pe alţii ce să ceară. In sfârşit, începură a striga:
- Să micşoreze dăjdiile! - Să nu ne zapciască!
- Să nu ne mai împlinească! - Să nu ne mai jăfuiască!
- Am rămas săraci! - N-avem bani! - Ne i-au luat toţi Moţoc! - Moţoc! Moţoc! - El ne beleşte şi ne pradă! - El sfătuieşte pre vodă! - Să moară!
- Moţoc să moară! - Capul lui Moţoc vrem!
Acest din urmă cuvânt găsind un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas, şi acest glas striga: «Capul lui Moţoc vrem»’’
(C. Negruzzi: “Alexandru Lăpuşneanul”).
Cerinţe:
1. Comentaţi succint acest fragment.
2. Alegeţi enunţul care surprinde momentul psihologic de derută al mulţimii.
3. Comentaţi mijloacele care fac din acest tablou o scenă de masă.
11
REZOLVARE:
1. Fragmentul a fost selectat din capitolul al Ill-lea al nuvelei “Alexandru Lăpuşneanut' de C. Negruzzi şi explică cel de-al treilea motto: “Capul lui Moţoc vrem...". Scena urmează celei a uciderii boierilor şi va fi continuată cu moartea lui Motoc.
Fragmentul constituie prima scenă de masă din literatura română, personajul fiind colectiv ("prostimea" numită într-un episod anterior "gloata").
într-un tablou vizual şi auditiv, autorul surprinde momentul de derută al mulţimii: iniţial, vocile nu se aud, pentru a izbucni în strigăte răzleţe, venite de pretutindeni. Elementul comun al acestor glasuri disparate îl constituie numele lui Moţoc, al cărui impact asupra conştiinţelor face ca toate vocile să se unească în una: "Capul lui Moţoc vrem!".
2. "Prostimea rămase cu gura căscată".
3. Dintre mijloacele care contribuie la uniformizarea figurilor individuale, pot fi menţionate:
a) Substantivul colectiv “prostimea” şi verbele la singular care numesc acţiunile gloatei (“rămase ”, nu se aştepta ”, "venise ”, "vrea ”, “începu ”).
b) Uniformizarea reacţiilor şi a mişcărilor ("rămase cu gura căscată ”, “începu a se strânge în cete-cete ”);
c) Contopirea tuturor glasurilor într-o singură voce colectivă:
d) Semnul de exclamaţie repetat care indică o omogenizare a gloatei ajunse la disperare.