TESTUL nr. 10

08:20 0 Comments

Comentaţi următorul fragment:
“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam (...) parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie".
(1. Creangă: “Amintiri din copilărie").
REZOLVARE:
Fragmentul se încadrează în “eterna reîntoarcere” în paradisul pierdut al vârstei inocente şi are caracter confesiv.
Pus sub semnul unui “acolo” (“locul naşterii mele") şi al unui “atunci” (“frumos era pe atuncF),episodul care deschide partea a Il-a a lucrării, ne poartă în lumea fermecată a lui “A fost odată ..
în această lumină, modesta casă ţărănească devine un topos arhetipal, este Casa natală universală în care dorinţele se transformă în realitate, iar realitatea tinde spre fabulos.
Decorul acestui interior este, aparent, unul obişnuit, incluzând vatra, hornul şi cuptorul: în realitate, fiecare element (pomenit într- o amplă enumerare) este unic, întrucât toate alcătuiesc reperele unui spaţiu-timp unic şi irepetabil.
Spaţiu cosmicizat, în care hornul are rol de axă a lumii, iar soarele iese din nori la chemarea copilului cu păr bălai, casa natală
îşi revarsă influenţa benefică asupra Iui Nică "vesel ca vremea cea bună” şi “copilăros ca vântul în tulburarea să”.
în termenii lui Mircea Eliade, casa părintească a Iui Nică reprezintă un Centru al lumii niciodată uitat, un spaţiu-matrice din care autorul îşi trage puterile ca Anteu.