TESTUL nr. 37

08:33 0 Comments

Se dă fragmentul:
“Aşa de tari au fost acele lovituri şi atât de neînduplecate, cu mare pieire şi jertfă din partea răzăşimii, încât trupul balaurului a fost curmat în două. Jder şi Nicoară au prins a bate şi a mâna înapoi coada, prăvălind-o spre căruţele şi săivanele hadâmbului, iar Manole Păr Negru şi Simion Păr Negru, împingând bătaia în răspăr, au pripit acea înfricoşătoare izbândă a lui Ştefan Vodă, care s-a vestit îndată cu faimă în lume şi s-a pomenit în veac. La loviturile de berbece ale steagurilor comisului celui bătrân, ieşeau şi într-o parte şi în alta viermete de oameni negri, în care spaima izbucnise ca pulberea de puşcă”..
(M. Sadoveanu-.“FraţiiJderij.
Cerinţe:
1. Integraţi fragmentul în romanul sadovenian.
2. Comentaţi cele două planuri (real şi fabulos) ale textului.
3. Selectaţi cuvintele / mijloacele care fac din Ştefan cel Mare "o emblemă a grandiosului
4. Discutaţi rolul antitezei.
5. Comentaţi rolul stilistic al imperfectuliti "ieşeau’'.
REZOLVARE:
1. Fragmentul selectat constituie o parte a evocării luptei de la Podul înalt (1475) şi se încadrează în capitolul al XV-lea (intitulat
83
I
“Genunea pe genune o chiamă”) din volumul “Oamenii Măriei Sale”.
2. Lupta este descrisă pe două planuri:
a) în planul real, în acea dimineaţă de ianuarie, grosul oştii otomane a fost atras într-o mlaştină şi nimicit de grupurile de luptători {“steagurile”) aflate sub comanda Jderilor.
b) în plan fabulos, metafora “trupul balaurului” (desemnând oastea otomană) sugerează Răul; în aceşti termeni, moldovenii devin imagini multiplicate ale Feţilor-Frumoşi din basme.
Imaginea bătăliei este dinamică, planul vizual este preponderent, iar termenii arhaici (“saivane”, “hadămb”) contribuie la culoarea de epocă.
3. “acea înfricoşătoare izbândă a lui Ştefan Vodă, care s-a vestit îndată cu faimă în lume şi s-a pomenit în veac”. Grandioasă, figura domnitorului se proiectează nu doar asupra spaţiului bătăliei, ci şi asupra timpului. De mare rezonanţă este inversiunea “înfricoşătoare izbândă” cu ecouri de pedeapsă sacră.
4. Antiteza se constituie între imaginile fabuloase ale moldovenilor şi cele minimalizate ale inamicilor, reduşi la ultima expresie a existenţei (“viermete de oameni negri”) şi înspăimântaţi.
Ultima comparaţie a textului (“spaima izbucnise ca praful de puşcă”) sugerează o frică imensă, contrastând şi ea cu loviturile “tari” şi “neînduplecate” ale răzeşilor.
5. Imperfectul “ieşeau” prelungeşte în timp acţiunea, de parcă din “trupul balaurului” ar fi curs la nesfârşit acei oameni mărunţi şi negri.
Peste întregul fragment se arcuieşte motivul jertfei pentru ţară: “cu mare pieire şi jertfă din partea răzăşimif'.