TESTUL nr. 23

08:26 0 Comments

Se dă textul:
“Ghiţă ar fi avut poftă să sară la el şi să-l sfâşie în bucăţi, dar nu putea, pentru că ceilalţi doi erau în apropiere şi ar fi trebuit să măntuie prea iute cu dânsul,. Ii era parcă-i seacă sângele din vine, când vedea pe Lică la banii ce-şi adunase para cu para, dar acum era legat şi trebuia să se stăpânească.
-Da, ne înţelegem, zise el apropiindu-se, şi dacă vei fi având vreo supărare din partea mea, să nu-mi mai văd banii cu ochii.
Lică se întoarse şi se rânji la el.
54
-Aşa-i că te-ai făcut blând ca un mieluşel? îi zise apoi.
Ghiţă se cutremură. Toate ca toate, dar bătaia de joc îl scotea din minţi. El făcu, oarecum fără de voie, un pas spre Lică, îl apucă de amândouă braţele, îl ţinu strâns înaintea sa şi grăi cu glasul înăbuşit:
. -Nu te mişca, dacă nu vrei să fie moarte de om!
Simţind că Ghiţă e mai tare, Lică privi îngrijat spre uşă şi grăi iute:
-Ce vrei cu mine?!
-Nimic! răspunse Ghiţă, nimic nu vreau. Tu vezi prea bine că am nevastă şi copii şi că nu-ţi pot face nimic. îmi iai banii: să-ţi fie de bine! Mi-ai luat liniştea sufletului şi mi-ai stricat viaţa: să-ţi fie de bine! Dar să nu crezi că mă ţii legat, să nu crezi că te prinde să mă iai în bătaie de joc. Tu poţi să mă omori Lică, tu cu oamenii tăi; eu pot să te duc pe tine la spânzurătoare. Nu te juca dar cu mine. Găndeşte-te că tu m-ai făcut să nu mai am multe de perdut, şi bagă de seamă să nu mai perd şi cele ce am! Să-ţi fie frică de mineT
(I. Slavici: “Moara cu noroc”).
Cerinţă:
Să se comenteze acest text, din perspectiva preambulului gnomic: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit
REZOLVARE:
Fragmentul propus spre comentare face parte din capitolul al V- lea al nuvelei : “Moara cu noroc” de I. Slavici.
Autorul evocă aici un moment al conflictului dintre Ghiţă şi Lică, analizând şi stările sufleteşti dramatice prin care trece cârciumarul, atunci când Sămădăul îi cere toţi banii din ladă.
Aruncat afară din “liniştea colibei” sale de dorinţa îmbogăţirii. Ghiţă trăieşte la modul acut aceste momente: “îi era parcă-i seacă sângele din vine, când vedea pe Lică la banii ce-şi adunase para cu para”.
înainte de a se muta la Moara cu noroc, Ghiţă trăise într-un spaţiu pe care măsura, cumpătarea şi ordinea morală îl încadrează în vecie; prin contrast, acum (după pierderea acelui topos de excepţie), cârciumarul are un profund sentiment al limitelor (“dar acum era legat şi trebuia să se stăpâneasca”), o teamă existenţială şi un regret după liniştea pierdută care fac din viaţa lui o dramă umană.