TESTUL nr. 17

08:24 0 Comments

Identificaţi elementele naturaliste existente în construcţia personajului Stavrache din nuvela “în vreme de război” de I.L. Caragiale. Veţi avea în vedere:
I. Explicarea conceptului de “naturalism”.
II. Elemente naturaliste în realizarea personajului Stavrache:
1. factorul ereditar;
2. deformarea sufletească;
3. tema strigoiului;
4. reacţiile fiziologice.
REZOLVARE:
I. Naturalismul a fost un curent literar apărut în Franţa, la finele secolului al XIX1*4 şi extins apoi în multe ţări din Europa şi America. Principalul reprezentant şi teoretician al naturalismului a fost scriitorul francez Emile Zola.
Adepţii acestui curent separă “felia de viaţă” din complexitatea realului, acordând atenţie factorului ereditar, aspectelor biologice şi fiziologice (de care este legată evoluţia personajelor) şi chiar patologicului.
II. Tema nuvelei “în vreme de război"’ de I.L. Caragiale, o constituie dezumanizarea individului stăpânit de patima îmbogăţirii: în acest sens, etapele decăderii morale a hangiului Stavrache, scot în evidenţă elemente aparţinând esteticii naturaliste:
1. Faptele personajului (ca şi ale fratelui său, preotul) pot fi puse şi pe seama factorului ereditar: “Incontestabil există o tară în familia în care un frate înnebuneşte, iar altul se face tâlhar ca popă şi delapidator ca ofi(er” (G. Călinescu).
2. Preferinţa naturalismului pentru morbid ori pentru viciile şi defectele fizice, se converteşte aici, în prezentarea deformării sufleteşti a personajului principal.
Pentru aceasta, autorul pune în evidenţă aspectele întunecate ale conştiinţei, sondând gândurile cele mai ascunse ale hangiului: dorinţa nemărturisită ca tâlharii să-şi divulge căpetenia, spaima că, într-o zi, s-ar putea să-i vină “o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpânul averif’ şi chiar speranţa că fostul preot va fi murit în luptele de la Plevna; astfel, atunci când primeşte prima scrisoare, hangiul mai priveşte “bine" data: "în adevăr, scrisoarea era expediată cu trei zile mai înainte de luarea Plevnei. Dar acuma ... ’’ Dorinţa (nerostită) ca fratele său să fi fost ucis, dă măsura dezumanizării acestui personaj.
3. Tot de morbidul specific naturalismului ţine şi tema “moroiului (stafiei): “vizita” “mortului” pune în mişcare instinctele criminale ale lui Stavrache (care trăieşte, în planul halucinaţiei, senzaţia organică dorită: ”simte cum degetele-i pătnmd în muşchii grumazului strivindu-i, afundând beregata, sfărâmând încheietura cerbicii').
4. Ca într-o foai s de observaţie clinică, autorul urmăreşte reacţiile fiziologice ale hangiului, în episodul final.
Terorizat de apariţia omului care îl chinuise şi în visele
Ji,
'
halucinatorii, Stavrache are gesturile unui dement: gura îi rămâne căscată, privirea fixă, mâinile îi înţepenesc. încercarea lui Iancu de a-i explica motivul sosirii sale, declanşează alte manifestări anormale: hangiul îşi varsă pe piept paharul cu vin, apoi, Cuprins de frisoane, le arată celor doi drumeţi un chip “îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile-ncleştate, cu gura plină de spumă roşcată".
Instinctele lui criminale se trezesc şi, în crâncena încercare de a-şi ucide fratele, Stavrache capătă forţa unui nebun.
Legat “butuc" (printr-o stratagemă a fostului preot), hangiul îi scuipă pe cei doi şi râde în hohote.
Când lumânarea este aprinsă, iar ochii lui întâlnesc lumina, Stavrache începe să cânte popeşte.
Prin tenta naturalistă din nuvelă, condiţia umană este pusă sub semnul biologicului, al patologiei şi al instinctelor primitive, mijloc de a prezenta un personaj dezumanizat până la limita inferioară.