.png)
TESTUL nr. 14
Se dă textul:“Hei, luminate crăişor! Cel-de-sus varsă darul său şi peste cei neputincioşi; se vede că aşa place sfinţiei sale. Nu căuta că mă vezi gârbovă şi stremţuroasă, dar, prin puterea ce-mi este dată, ştiu dinainte ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului şi adeseori râd cu hohot de nepriceperea şi slăbiciunea lor. Aşa-i că nu-ţi vine a crede, dar să te ferească Dumnezeu de ispită! Căci multe au văzut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerele acestea. Of! crăişorule! Crede-mă că să aibi tu puterea mea, ai vântura ţările şi mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite aşa, pe degete, şi toate ar fi după gândul tău. Dar uite ce vorbeşte gârbova şi neputincioasa!”
(I. Creangă: “Povestea lui Harap-Alb”).
Cerinţe:
1. Precizaţi locul şi rolul acestui episod.
2. Stabiliţi relaţia dintre acest text şi numele lui Harap-Alb.
3. Caracterizaţi particularităţile fabulosului.
4. Relevaţi antiteza.
5. Definiţi antiteza.
6. Selectaţi cuvintele care conţin metafora drumului.
REZOLVARE:
1. Fragmentul de mai sus, se încadrează in scena întâlnirii dintre fiul Craiului şi Sfânta Duminică şi reliefează statutul mitic (de ursitoare) al celei din urmă. în termenii lui Mircea Eliade, înfăţişarea bătrânei constituie un exemplu al “camuflării sacrului în profan”.
2. Relaţia dintre acest text şi numele lui Harap-Alb ar putea fi observată în apelativul de “luminate crăişor”, echivalent cu “cel care răspândeşte lumina (“Alb”).
Eroul va ajunge la această treaptă după al doilea moment al iniţierii sale, când aducând capul cerbului ucis, “se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea”.
3. Fabulosul se caracterizează prin îmbinarea dintre ceea ce este supranatural (puterea de a cunoaşte viitorul, de a citi gândurile mai marilor lumii, viaţa fără de moarte) şi tenta realistă (“o babă gârbovă de bătrâneţe, care umbla după milostenie”).
4. Antiteza se stabileşte între înfăţişarea umilă şi puterea pe
36
care o are această Bătrână a Timpurilor.
5. Antiteza este figura de stil care constă în opoziţia dintre doi termeni (idei, sentimente, obiecte, fenomene, situaţii etc.) pentru a-1 reliefa pe unul prin celălalt.
6. Cuvintele care sugerează metafora drumului sunt: “ai vântura ţările şi mările”.
0 comentarii: